sau am fost.
mi s-a parut fascinant cum eram privita de la etaj, printre gratii, cu niste ochi diabolici si un zambet cumintel. sau invers.
se tot intindeau maini si cereau tigari.
pe pamantul ala se cresteau pauni candva. acum nebuni.
cautand cu disperare in propria-mi geanta dupa un om obiectiv si detasat.
panicandu-ma ca nu-l gasesc.
ma duc acasa. care casa?
femeia-copil, tanara ascultatoare si intelegatoare.
cu cat e mai haos inauntru, cu atat e mai ordine afara. nu merge invers.
cand am mainile reci mi se permite sa ating si sa inteleg mai bine, nu-s porii si nici liniile vietii imbibate de transpiratie.
pentru prima oara mi-am dorit sa ma casatoresc. (nu rade!)
e normal sa-ti spuna ca ai crescut frumos. nu prea are cum sa-ti spuna ca ai crescut urat.
m-a intrebat cineva daca gandurile mele sunt mereu dezordonate. fireste ca n-am raspuns.
nu de rusine, ci de intimitate.
sa-ti zic cum a fost.
ca si cand se impartea paine calda si nu era coada in fata mea.
setea a venit mai tarziu.
perfectul plictiseste.
recunosc ca nici nu vreau sa ma imprietenesc cu femei.
aceste definitii de firav-aparent ce umbla libere cu cracii goi, mainile manjite de dorinta si salivand la confort.
am si eu o femeie d-asta acasa pe care-o cert si bat si chinui.
care casa?
poti sa-ti ascunzi bicicleta in casa sufletului meu.
o cert si bat si chinui si ea nu plange. as vrea sa se zbata, sa urle, sa sufere.
ea intelege si asculta.
aceste definitii de frumos-aparent-universal ce isi atarna la uscat sufletul
pe o sarma de barbat care are deja rufe ude si neimpachetate.
cand crezi ca le-ai facut pe toate...
vine unul si te face sa plangi si sa razi in acelasi timp.
ba! ce frumusete!
mi-a dansat sufletul in picioarele goale pe scari rulante.
am mai invatat sa stau.
m-am simtit mai mare in dimensiuni si ani
si am simtit nevoia sa iau in palme suflete
si sa ma ia la palme cineva.
nu-mi apartin.
bolnava de posesivitate sau
boala ochilor gelosi.
imi place sa vindec, sa cunosc, sa ating. cel mai mult imi place sa ating.
era ca un ceas incet ce-si baga limbile in urechea mea.
ca un rahat de caine pe care nu vreau sa-l sterg de pe pantofi,
pe care vreau sa-l duc in casa si sa-mi murdaresc covorul.
uneori uit sa mai vorbesc.
haide ca-ti arat eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu