dictionar

pe mine ma costa o saptamana
un telefon
un berlin care fierbe
un barbat care vorbeste.
nu scrie poezie cu mana
cu care...
malahie.
ma murdaresti,
om pipernicit si urat.
onan capturat in suflet de rusoaica
tacuta si calculata.
harap-alb cu barbia rupta
si coastele imprastiate-n bulevarde si stradute, in apartamente si reclame,
indopandu-se in blugi de la mall.
tot ce simt e un avorton profund.
tot ce este refulat este inconstient,
nu orice element inconstient este si refulat.
penis normalis dosim repetatur.
miroase a santal si minciuni
ce prezenta funesta si ce dialog necurmat
lipsit de finalitate si substanta
la o bere.
parca am vorbit ani de zile despre acel soare care ne rasare-n fereastra,
dar niciunul dintre noi nu stim ca de fapt vorbim despre acelasi.
fiinta si timp.
da-mi prima oara timp sa ma ridic nu numai ca o simpla fiinta
ca o
ca noi
ca nu
mereu vorbind aceleasi lucruri
care fac tranzitul dintre
a fost si atat a fost.
parca ti-as vedea ridurile cum se misca
si cum iti miroase gatul
sau palma.
lasa-ma sa-ti simt dasein-ul,
sa ti-l intep cu a mea.
imi schioapata o pleoapa,
imi pierd calaul promis si acceptat.
iboste.
te rog sa-ti aduci portofelul cu carduri
si sa-mi platesti fiecare absciziune
a sufletului.
pe mine ma costa o saptamana
si niste zolpidem
ca sa uit partial gura de aer pe care
o iau
dupa ce inchid
sticla cu dop
usa cu cheia
capul cu funia
linia cu marea.
in sindrofiile modeste de mahala
purtam amandoi cate o sticla in mana
si o alta persoana in stanga
si o alta saliva in act
si o alta ata la unul dintre nasturii cu care ne legam propriul neant,
cusut fara indoiala de persoana din stanga.
spunea Ion Druta cand taia frunze la dor:
oricit de intuneric ar fi fost, ea il zarea, pentru ca atunci cind nu mai vad ochii, vede sufletul.
asta spunea si prietena mea din poarta 6.
-quid pro quo-
eu nu te mai tin capturat aici
si tu dai timpul inapoi.