atat de tare urasc cand se inchide usa.
cioara mi-a furat ultimul meu inel ce stralucea.
o sa aleg si o sa pastrez exact cat zat de cafea imi trebuie.
exact cat gust amar imi trebuie.
trebuie sa ma spal pe ochi pentru ca nu am inteles bine.
exista doua feluri de tremurat: tremurat de frig si tremurat de frica.
asa se darama inca un castel de nisip cu fundatie de scoici.
oamenii sunt egoisti?
te nasti singur si mori singur, dar intalnesti oameni care te ajuta sa ajungi undeva, la cineva, la ceva.
n-am ajuns nici macar intr-o gara.
in fata ochilor ce te privesc frumos.
atatea nopti nedormite si gandite, atatea decizii luate prost si grabit, atatea cuvinte asezate stupid, atatea framantari de ganduri si atata realitate.
poezia este proza tanara si neimplinita, eu sunt poezia.
nu stiu daca sa plang sau sa-mi para bine.
ne vom revedea la capat de viata poate, amandoi cautand ce n-am gasit sau amandoi cu vreo melodie pe care am uitat s-o impartasim cand trebuia.
divinitatea nu lucreaza cu rugaciuni, lucreaza cu semne, semne trimise prin curierul neserios.
nu e corect, nu e corect, nu e corect.
ti-as lua toate greselile si ti le-as corecta, ti-as lua fiecare firimitura de tristete si as alunga-o, ti-as lua totul si ti-as da inapoi alt tot. e un schimb corect?
as sta de straja la fiecare fereastra de-a ta, as creste frumos fiecare floare din balcon.
prostii.
exista termenul asta: automintit?
autoinselat, auto-gandit-in-avans-dar-eronat.
tu stii oare cati nori astup eu si te caut in fiecare dimineata? si te gasesc intr-o fereastra mica, plina de timp si spatiu si poate niste alcool, niste zi proasta sau putin dintr-o zi buna.
ce oameni prosti.
cand m-am impiedicat prima oara de viata, mi-am spus ca e atat de usor si atat de comod, ca niciodata nu o sa ma patez pe tricou cu urat.
plina de sictir si ironie, de sarcasm si scarba. autoportret.
sa-l rup cu limba si sa-l mangai cu mana,
cum ramane atunci?
m-am oprit din sarutat pentru ca e singurul sarut care doare.
s-a mai inchis o usa...
