pacat ca nu-s trista
pacat ca nu pot sa citesc cu ochii inchisi
doua.
e atat de periculoasa calea vietii, pacat ca merg pe langa ea.
astept la masa tinandu-mi capul in palma dreapta intoarsa cu fruntea ei in cer,
cu degetele infipte in gat si cu dintii muscand din bucata aia de piele
dintre degetul mare si aratator,
lasata acolo pentru a-ti mai putea face un petic pentru suflet.
degeaba ai un vartej in par si ochii sinceri.
uneori cheia catre este prostia.
eu stiu, dar tu nu pentru ca eu arat ca de asemenea.
poti sa te joci la nesfarsit cu literele si cu gandurile.
ma simt atat de prost pentru ca eu nu am model.
am vreo trei in minte, dar nu am perseverenta.
acelasi timp, dar ne jucam diferit mereu.
dorinta prea mare de a invia un control.
locul este pe un umar, curba aia dintre sat si oras, dintre dorinta si iubire, acolo sa stau si sa ma alint, sa-mi potrivesc si fortez capul sa stea intr-o parte in timp ce-mi incalzesc urechea.
de acum sapte ani tot adorm si uit ca mai e ceva aici care trebuie reluat si pupat.
am renuntat la o bucata si la majuscule si diacritice.
suntem inzestrati cu tot ce-i bun si tot ce-i rau, apoi mai e si nebunia.
ei ii place s-o gadili si sa o hranesti, sa-i canti si sa-i povestesti in cate perne ti-ai lasat saliva si in cate cani de cafea ti-ai lasat viitorul.
imi lipsesc cativa ani si ceva mai mult tupeu.
de ciuda mi se racesc mainile.
pe rand le dau si trebuie tu sa le combini si sa deschizi.
dezordonat, prostesc, confuz. daca nu stiam ca nu intelegi nu mai fauream.
fericiti cei cu patru maini calde si fara bataturi de pantofi in spatele calcaiului.
as transa si as pune pe spatele altcuiva sa duca.
multumita deloc.
