joi, 26 august 2021

nu citiți în coate

nu schimb durere de spate pe vise frumoase de noapte.

da, frumoase!

trăiesc prea mult înăuntru și îmi este teamă că 

într-o zi nu voi mai vrea să trăiesc afară. 

este moale totul și am adunat nu tot ce-i frumos, 

ci tot ce m-a interesat. 

este un spațiu mic și roșu unde ei respiră doar cald 

și palmele toate mă mângâie pe față 

și multe buze mă sărută pe spate. 

altfel nu pot să adorm. 

îmi plac indivizii cam în aceeași măsură în care 

nu-mi plac 

firele de păr de pe săpun sau bărbații care au dileme în legătură cu ce  

să pună prima oară pe grătar

sau 

pâinea tare de pe rafturi 

sau 

transpirația din sprâncene. 

sa-ți aduci aminte de permanența obiectuală

și că mercur guvernează atat poeții cât și mincinoșii.

eram în orvieto și îmi storceai două lămâi într-o ureche,

îmi curățai degetele pline de pământ și-mi miroseai orele.

puțea totul a boală și piper.

cu o regină pierdută în iarbă și două degete de la picioare înmuiate într-o 

smochină

îmi povesteai despre o anumită liniște pe care o simți când mă vezi 

în toate tocurile de uși atunci când pleci.

-salată de delboeuf-

pahare pline de herradura

și sentimentul lipicios de renunțare.

nu s-a pus problema de singuratate niciodată, mai degrabă de cât de bine s-o trăim

ca să n-o simțim.

frig e un cuvânt ciudat.

nu am trăit niciodată așa ceva, 

dacă-ți întorci capul parcă vezi altă persoană.

doi ochi albaștri de pește și nevoia de a-mi cumpăra aceeași pereche de pantaloni 

dar pe altă culoare. 

atât de multe se scriu în stele,

cine ar sta să scrie atâtea lucruri sortite împlinirii?

când oamenii preferă neîmplinirea

timpul se scurge mai repede. 

am fugit la marginea pământului și am dormit împreună 

câteva zile printre flori. 

mă spălai în mușețel și-mi pocneai flori de iris pe tălpi

să las urme mereu de la pat până la baie.

m-am lăsat păcălită pentru o clipă, 

chiar am crezut că o să-mi speli ceruri pentru totdeauna 

-pe mine nu m-a făcut mama frumoasă-


dragostea mea a început să se îndoiască de ea însuși.


ah, de discutat cândva și de solipsism.

mă trezesc uneori vorbind singură prin casă-

căutându-te.

uit să aprind lumini 

în camere pline de goliciune.


dacă n-ar mai exista tristețe 

lumea ar fi un loc atât de trist.


mi-am legat toate armele cu sfoară și am plecat să.

ducem un război?

mi-a cumpărat un pachet de winston

și o conservă cu ananas. 

poetesa ratată cu nasul operat era acolo.

am adăugat

plictisită

și am râs. 


în timp ce noi suntem aici 

toată lumea se screme 

și chiuie.

suntem atât de mulți în căruța asta și am ucis calul,

dar stăm cu curul pe pepeni calzi și ne mâncăm unii pe alții. 

săptămana trecută am prins două mâini cu inele,

mi-au rămas printre dinți

și nu m-am săturat.

grijă la dualitate!


-nu am văzut pe nimeni să joace șah atât de repede 

și să facă sex atât de încet-

te așteaptă după colț să te lovească cu o piatră-n cap și să-ți fure portofelul sufletului. 

a stat bolnav la pat câteva zile

hrănindu-se din coatele mele.

te-ai gândit vreodată că mă tratezi ca pe tine? 

am ascultat ore în șir o mio babbino caro 

și priveam lumea de sub propria ei fustă.

îi mai ciupea ciorapul, se cosea singur de tiv,

număra câte mâini de bărbați căutau s-o prindă de înțeles

și ne feream de ploaie. 

nu costă nimic să trăiești în tine

unde poți pune timp la saltea

sau

un fel de stație de așteptare lungă.

dar e atât de frumos să trăiești în alții. 

neîncetat, neobosit, veșnic.