saptamana asta

chiar daca nu recunoastem, cu totii ne-am gandit la cum am vrea sa murim. ideea asta despre moarte este ca o flegma-n gat pe care te chinui sa o scuipi. normal ca nu poti s-o scuipi.

nu sa murim, dar sa murim.
iar atunci cand murim-si-nu-murim de fapt traim-si-nu-traim.
daca as vrea sa mor, m-as putea spanzura cu tine intr-o sambata seara inaintea unei ferestre.
ai rade pentru ca te-as gadila cu degetele picioarelor pe barbie.
inainte-inapoi, inapoi-inainte.
imi e scarba de foarte putine lucruri, dar nu inteleg suflatul mucilor cu degetele si azvarlirea lor pe asfalt.
mai face cineva cacao cu lapte dimineata? sau tampenia aia de inka care arata si miroase dubios?
am uitat visul cu strivitul capului cuiva drag si mi-a revenit visul cu mana de barbat care strange un gat. nu stiu care-mi place mai mult.
nu stiu nici pe cine dintre burrell si coltrane.
ma debusoleaza complet un deja vu, imi amesteca toata ziua.
mna, cred ca as vrea te spal intr-o dimineata.
sa-ti raman pe umar toata ziua.
anii mei de lapte mi-au cazut.
m-ai leganat prea mult si am uitat sa mai merg.

barbatii cu fructul lui adam infipt in gat sunt enervanti estetic.
acum imi dau seama ca ma gandesc prea mult la gaturi.
anxietatea ma surprinde cand folosesc mijloace de transport in comun.
mirosurile nu ma surprind.
naftalina combinata cu alte mirosuri poate sa fie chiar placuta.
naftalina si cartofi cruzi acoperiti de pamant sau naftalina si ruj roz de babeta si parfum b.u.
multa lume tine sa-mi aminteasca ca-s tanara. de ce foloseste privirea aia de regret?
e vorba despre mine sau despre tine?
-singura poezie dupa care ma topesc- am auzit-o de la un prieten de-a lui taica-miu la o intalnire spontana cu sprit si regrete de adult.
ana blandiana-delir
o inteleg diferit pe masura ce lumea nu-mi mai spune ca sunt tanara.
cumva imi place sa fiu mintita, minciuna aia despre care nu ma prind ca e minciuna.
rareori se intampla sa ma si intalnesc cu ea.
saptamana asta am invatat linistea.
s-o fac, s-o ascult si s-o inteleg. 

astazi

astazi este prima zi cand ma dezbrac de trup si ma imbrac in suflet.

si privesc.

tot pe mine.

dar parca altfel.

trupul e tanar si sufletul batran.

am zis mereu ca m-am nascut in anul gresit. 

nu pot sa dorm cu o perna. imi trebuie minim doua.

dezvolt o pasiune pentru maini si aura urziceanu.

tot visez ca strivesc cu o usa metalica un cap de om drag mie.

lucrul pe care-l controlez cel mai bine este singuratatea.

de ce trebuie sa-ti treaca profesia parintilor in catalogul de la scoala?

la mine poate sa scrie -observator-?

saptamana asta am descoperit filmele lui jodorowsky si ca atunci cand in sfarsit se intampla ce iti doresti, totul parca isi pierde valoarea.

atat de prosti sa fim?

femeile in ciorapi lungi mi se par extraordinar de frumoase.

tot poftesc la cateva sticle de vin si sa ascult un albastru infinit la infinit.

suntem un popor de tristi. in tot.

nu suport ticul acela de conversatie - despre ce vorbim?-

invatam sa faurim greul, sa-l controlam si sa-l construim, sa-l intelegem si acceptam.

apoi ni se pare greu de facut ceva simplu.

pai despre ce vorbim?

de-as putea sa urc si sa intorc clepsidra cuiva, sa ma fac timp si sa curg eu invers.

crede-ma ca as face-o, macar asa sa ne apropiem.

imi e din ce in ce mai greu sa inteleg relatiile mama-baiat.

ah, dezvolt pasiuni incredibile si pentru zizek si flagelarea propriului suflet.

am mai mult decat pun pe taraba la vanzare.

fuga este intotdeauna un mecanism de aparare jalnic. pe care-l folosesc de fiecare data.

as vrea sa ma despart de propria-mi piele cand e atinsa de cine nu trebuie.

un ospiciu cu geamuri inalte prin care vor sa sara niste nebuni.

nu stiu ce gand sa las sa iasa primul.

si rochia cu spatele gol mi se pare frumoasa, dar nu e pentru toata lumea.

nici compromisul.