si privesc.
tot pe mine.
dar parca altfel.
trupul e tanar si sufletul batran.
am zis mereu ca m-am nascut in anul gresit.
nu pot sa dorm cu o perna. imi trebuie minim doua.
dezvolt o pasiune pentru maini si aura urziceanu.
tot visez ca strivesc cu o usa metalica un cap de om drag mie.
lucrul pe care-l controlez cel mai bine este singuratatea.
de ce trebuie sa-ti treaca profesia parintilor in catalogul de la scoala?
la mine poate sa scrie -observator-?
saptamana asta am descoperit filmele lui jodorowsky si ca atunci cand in sfarsit se intampla ce iti doresti, totul parca isi pierde valoarea.
atat de prosti sa fim?
femeile in ciorapi lungi mi se par extraordinar de frumoase.
tot poftesc la cateva sticle de vin si sa ascult un albastru infinit la infinit.
suntem un popor de tristi. in tot.
nu suport ticul acela de conversatie - despre ce vorbim?-
invatam sa faurim greul, sa-l controlam si sa-l construim, sa-l intelegem si acceptam.
apoi ni se pare greu de facut ceva simplu.
pai despre ce vorbim?
de-as putea sa urc si sa intorc clepsidra cuiva, sa ma fac timp si sa curg eu invers.
crede-ma ca as face-o, macar asa sa ne apropiem.
imi e din ce in ce mai greu sa inteleg relatiile mama-baiat.
ah, dezvolt pasiuni incredibile si pentru zizek si flagelarea propriului suflet.
am mai mult decat pun pe taraba la vanzare.
fuga este intotdeauna un mecanism de aparare jalnic. pe care-l folosesc de fiecare data.
as vrea sa ma despart de propria-mi piele cand e atinsa de cine nu trebuie.
un ospiciu cu geamuri inalte prin care vor sa sara niste nebuni.
nu stiu ce gand sa las sa iasa primul.
si rochia cu spatele gol mi se pare frumoasa, dar nu e pentru toata lumea.
nici compromisul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu