miercuri, 30 septembrie 2020

semn

 de ce taci tu 

faptura iritanta a linistii mele universale?

ti-am gadilat si varful gatului 

dar n-am primit.

raspunsurile pe care le asteptam se afla

intotdeauna la altii,

iata deci

un alt motiv al apartamentelor cu multe 

camere.

am 

fara rest,

fara incetare,

neobosit

in tine.

ce e mai placut decat sa se risipeasca acel 

smog de 

e bine asa 

nu se putea mai bine

fara defect

si sa descoperi ca funia care va leaga e asa scurta?

mereu am stiut cand un om se plictiseste 

si 

nu m-a deranjat niciodata.

e lipsa de imaginatie, nu spune nimic despre tine.

stateam inghesuite in patul mic

si genunchii ni se atingeau 

in timp 

ce vorbeam despre 

moartea fiecaruia

si chiria prea mare pentru o singura camera.

ce frumos ar fi sa-ti alegi momentul final

sa spui

gata, atat mi-a trebuit,

atat am vrut sa vad,

apoi sa-ti stingi veioza

si pe tine. 

ma deranjeaza mai mult ca oamenii nu 

recunosc.

F. era interesanta,

mirosea a lapte ars

si pretuia lucrurile intr-un mod in care eu n-am reusit sa le pretuiesc.

grija la risipire!

ori cu mandra

ori cu draga.

poti sa faci un compliment si sa-l anulezi in acelasi timp?

un palimpsest 

sau 

o viola d'amore fara corzi simpatice.

te-am desenat despuiata cumva, doar cu stramp ros dus din varf de deget si calcai pana-n coapsa si original, rasturnata in multe feluri. 

oare malina olinescu si adrian pintea se vor intalni si in viata urmatoare?

oamenii devin intelectuali tocmai ca sa nu fie disperati.

a plecat si m-a lasat cu fata spre marea de rahat 

si cu toate gandurile penduland deasupra 

unui dezastru cu mot de intrebare.

cel mai mult imi e teama de 

toamna,

cand soarele nu mai are erectii care sa te impinga pe la spate. 

ridica-te 

sa facem

dragoste cu mainile 

si pace cu pornirile.

pentru mine

ceilalti dau sens.

te-a pedepsit oglinda ta.

elan vital pe dos. 

om fauritor de ganduri prea mari care nu-i mai incap.

in sifonier ai ceva ce nu-i al tau?

scoate-ti hainele si hai sa ne spalam

in necazurile care coplesesc mereu bucuriile.

era noapte la mine-n piept 

si-n rai

de ce ne e frica asa de tare de inceputuri?

ele sunt cele mai usoare.

asta mi-a spus in timp ce-si inchidea fermoarul pantalonilor 

si eu inchideam

discutia fara la revedere.

am aceeasi poezie

dar

nu-mi mai place ce vad.

sa taci tu 

faptura iritanta a linistii mele universale!

nu pot sa-mi aud cucuveaua. 


joi, 27 august 2020

n-a mers vraja-la

crez

nu te increde in fantezie,

dureaza putin si te face sa pastrezi 

amagirea.

in ultimul timp aud tot mai des

despre rautate.

a mea. 

rautatea fiecaruia isi are izvorul in rautatea generala, colectiva.

cu totii simtim imputitul atunci cand ne 

loveste. 

un lucru e frumos atunci cand nu-ti doresti sa-l posezi, sa-l pozezi,

-esti frumoasa-

ci atunci cand vrei doar sa-l admiri. 

sa-i admiri scarpinatul in cot si durerea in cur

conjunctiv absent.

sub un don nelinistit si rummy in dormitor in zile de vara apasatoare, bunica-mea imi dadea pe sub masa cartea castigatoare, fierbea porumb si radea mult.

nu s-a fumat in casa atunci cand eram copil. acum

fumam impreuna la o ceasca de bere si niste vin deschis doar pentru mine. 

nu se face niciodata un vin cu nume de barbat?

ala era poet.

m-a invatat alfabetul decupand litere din ziare, 

ma invata politica in fiecare an,

cica pentru ca se schimba in fiecare an. 

trei perechi de ochelari schimbati pe lara fabian si maria tanase. 

nu mi-a placut niciodata lara fabian, 

te face sa te scremi plangand. 

am invatat rusa la fel de repede cum am uitat-o,

dar stiu cum sa usuci un calut de mare si sa-l lacuiesti. 

pana cand nu te iubeam 

sau

atarnam cu genunchii juliti pe gard si cu ochii mari atunci cand se cioplea 

iubirea in bucataria de vara din tuica si amintiri.

o saruta pe obraz cu atata pofta si puteam sa-i aud cum

carnea

i se topea in dintii lui,

scufundata in saliva.

stia scurtaturi intr-un oras care era de fapt o scurtatura a litoralului.

niciodata nu ma spala cu apa potrivita, era prea fierbinte.

decupase o plasa de pescuit si ma freca pe picioare.

mergeam la biserica de trei ori pe saptamana si chicoteam atunci cand babele cantau

si plangeam atunci cand priveam peretii. 

cel mai bun suberek il mananci in mangalia la patiseria din sensul giratoriu.

singurul om pe care il scot din context si pe care-l pot aduce sa-mi vada gradina cu flori din minte este un ungur.

ma lasa mereu sa ma joc in camera cu arme si vizitam soldatii care stateau in post iarna, cu pustile langa un picior mereu amortit.

scriam cu creioane cerate pe niste pereti transparenti si mereu visam sa zbor.

n-am suportat niciodata paturile alea grele de armata.

ma tinea de mana in timp ce punea otrava in wc-urile turcesti si nu-i convenea niciodata cand plangeam dupa sobolani. 

a disparut intr-o toamna. a durut.

in urmatoarele veri am continuat sa jucam tintar si sa adunam visine, dar poate cu mai multa tristete.

apoi el.

una dintre putinele amintiri despre el care persita in nomenclatorul sufletului meu, in tabelul cu BINE, e amintirea...nu mai pot schita acum.

N. are o parere proasta despre speranta, ceva la care m-am gandit si contestat, dar dupa sirul de evenimente care a avut loc, dar nu si timp, am imbratisat-o si i-am oferit un loc subtil (fatalismul si pesimismul o supara pe M. si incerc sa-l mai ascund).

vrei sa treci puntea ca sa vii la mine?

-dar n-ai mai vrut-

si cand te-am mai rugat inca o data ai tacut.

de atunci s-au pravalit intre noi munti si suvoaie navalnice si tot ceea ce desparte si instraineaza si, 

chiar daca am vrea sa ne regasim, n-am mai putea.

dar cand iti amintesti de acea punte mica, nu mai gasesti cuvinte

-doar suspine si uimiri-

omenesc, prea omenesc.

speranta sau acest sipet al norocului, cel mai rau dintre rele pentru ca ea prelungeste

chinul.

se mai reflecta si in apropieri.

am facut paduchi o singura data pentru ca imi placea sa nu stau la mine acasa,

ci intr-o camera inchiriata de opt lipoveni, toti blonzi si cu ochi atat de albastri 

de le vedeai gandurile cum te privesc.

mancam cartofi prajiti cu branza si furam liliac, apoi ne intindeam toti pe acelasi recamier subred.

madame de recamier.

n-am sa inteleg niciodata aceasta boala a rusinii.

cainele poate avea in acelasi timp si purici si paduchi.

hai scrie si altceva, sa te vedem in curu gol in lanul vietii tale.

haimana.

manon si des grieux.

mai face cineva juraminte? 

imi doresc ca perna sa aiba mai multe fete 

si sa nu existe neaparat zi de maine.

niciodata nu exista zi de azi, e decat o zi de maine. 

cate coaste iti mai trebuie ca sa-mi dai viata?

nu stiu sa-mi desenez portretul, dar pot sa-l scriu. 

linge toata nerabdarea care-mi curge de pe nasul meu carn si mincinos

ciudata placerea, ei bine, un anumit tip de placere. mi se intampla sa-mi placa atat de tare sa ma scarpin, iar apoi sa ma usture pentru ca m-am scarpinat pana la sange. 

placerea unei scobitori in gingie.

cum m'a chemat pe mine mormantul. am venit 

si sant al tau, iubito- esi desnadajduit

pilot al suferintei! esi iute-n largul marei 

indreapta a mea luntre spre stanca disperarei 

si sparge-o-ntandari!

cand am vazut ca raman fara nimic din tine

am inceput sa caut in memorie 

si sa deschid fiecare fereastra 

sa mi se aeriseasca

amintirea.

bratul e tot ocupat, chiar si cu bilet de ordine.

himere himere.

aveai in tine ceva 

un fel de soare-frate 

cu soarele meu 

si-l impingeai catre mine

sa ma trezeasca din realitate 

si sa ma afunde 

unde imi e locul.

unde imi e locul daca la brat e ocupat?

si nietzsche a scris despre speranta

cum scriu eu bilete la loto.

ai inceput sa-mi spui ceva 

dar jur ca nu auzeam nimic

iti vedeam spumele marii 

si mana care ma cauta 

printre atatea labe de gaste 

tu ai gasit-o pe a mea

cenusareasa.

toate astea par fara sens pentru ca nu pot atasa sensul. 

intinde-mi acordeonul si hai sa dormim 

sub muzica.

eu te tin de mana 

si tu-mi stai sub aripa 

unde e cald. 

ce pamant steril e ochiul 

nu mai plange nimic pe el.

iti dansez in palma-poala 

destinului.

am la mine o bricheta si o bancheta de taxi

pe care te asez si-mi asez capul 

in timp ce tu mangai ce a mai ramas cald 

la mine-n.

sufla-mi ghinionul si hai sa muncim 

sa nu muncim o zi.

o sa treaca ani si o sa uiti 

si o sa uit

totul despre tine

dar 

niciodata despre cum ma uiti.



miercuri, 19 august 2020

3 2

mic tratat despre 
corpul în care mă ascund de.
stăteam la masă și împărțeam 
doi guvizi 
și o privire
nu zic nimic despre carafa de vin clocit 
și transpirația dintre coapse.
arăți ca rimski-korsakov 
care-mi dirija sirop de baclavale 
până-n și peste țâțe.
patologia vieții 
e
viața în sine. 
nu diger balzac 
așa că nu-mi băgați pe gât.
aceeasi mână din vis care-mi strânge gâtul
același bărbat la care am visat
că va ajunge ultimul atunci când o să mor
pentru că n-a fost condus de strigăt.
o să mor prima, 
o alcestă neîntoarsă din drum.
,,în timp ce cu o mână te mângâi și cu cealaltă scriu poezie mă gândesc că nu știu care ce face".
mic tratat despre ceva mic-mare care trebuie tratat
de ani de zile.
caut un pat în care să mă așez și să 
salivez la ziua care a trecut 
apoi să mi se usuce gura zilelor ce vor urma.
unde-i colțul meu de pâine înmuiat 
în untura cuvintelor tale?
antresol plin cu flori de ciumăfaie.
și cu mine
așteptând să ofer bani celor care mă vor lăsa să mă
privesc
prin ochii lor.
găsește-mă 
aruncată, dar niciodată stricată
printre anii trecuți 
unde poate nu mai vrei să privești 
pentru că pute.
domnul care rezolva sudokul se gândea
ce adâncă e marea neagră
și ce aproape e abisul.
iar eu mă pierdeam într-o reflexie.
îmi bloca accesul la metroul sufletului tău
și eram nervoasă.
mi-ai văzut mersul drept 
și hotărârea.
de fapt tremuram din toate oasele 
și simțeam că o să cad.
ei mă acoperă mereu cu nu ești suficient de 
bună
și eu îi cred.
dar când o să înnebunesc și o să-i 
ucid.
nici iertarea nu mai e ce a fost. 
am muncit să-mi ridic zid
și 
n-am cale ferată.
trebuie să spargi 
bulgări de zăpadă pe spatele meu 
în aleea destinului.
decât să miros a fraier, mai bine miros a
curvă.
mi-a amorțit un picior 
așa că n-o să mai stau
să aud cum mesteci niște pastile 
sub niște fuste de fete cuminți. 
urăsc să scriu cu diacritice 
și mitul salvatorului. 
devenim chiar iscusiți în ceea ce facem.
du-te să sugi oase de calcan 
și să te îndopi cu asfalt încins 
și 
mic tratat despre ne-ajuns.
ne-frecat piele pe piele bronzată și roșie
ne-specificat un timp
ne-furat un sărut
ne-îmbrățișat adevărul.
neobosite căile vieții. 





miercuri, 29 aprilie 2020

dictionar

pe mine ma costa o saptamana
un telefon
un berlin care fierbe
un barbat care vorbeste.
nu scrie poezie cu mana
cu care...
malahie.
ma murdaresti,
om pipernicit si urat.
onan capturat in suflet de rusoaica
tacuta si calculata.
harap-alb cu barbia rupta
si coastele imprastiate-n bulevarde si stradute, in apartamente si reclame,
indopandu-se in blugi de la mall.
tot ce simt e un avorton profund.
tot ce este refulat este inconstient,
nu orice element inconstient este si refulat.
penis normalis dosim repetatur.
miroase a santal si minciuni
ce prezenta funesta si ce dialog necurmat
lipsit de finalitate si substanta
la o bere.
parca am vorbit ani de zile despre acel soare care ne rasare-n fereastra,
dar niciunul dintre noi nu stim ca de fapt vorbim despre acelasi.
fiinta si timp.
da-mi prima oara timp sa ma ridic nu numai ca o simpla fiinta
ca o
ca noi
ca nu
mereu vorbind aceleasi lucruri
care fac tranzitul dintre
a fost si atat a fost.
parca ti-as vedea ridurile cum se misca
si cum iti miroase gatul
sau palma.
lasa-ma sa-ti simt dasein-ul,
sa ti-l intep cu a mea.
imi schioapata o pleoapa,
imi pierd calaul promis si acceptat.
iboste.
te rog sa-ti aduci portofelul cu carduri
si sa-mi platesti fiecare absciziune
a sufletului.
pe mine ma costa o saptamana
si niste zolpidem
ca sa uit partial gura de aer pe care
o iau
dupa ce inchid
sticla cu dop
usa cu cheia
capul cu funia
linia cu marea.
in sindrofiile modeste de mahala
purtam amandoi cate o sticla in mana
si o alta persoana in stanga
si o alta saliva in act
si o alta ata la unul dintre nasturii cu care ne legam propriul neant,
cusut fara indoiala de persoana din stanga.
spunea Ion Druta cand taia frunze la dor:
oricit de intuneric ar fi fost, ea il zarea, pentru ca atunci cind nu mai vad ochii, vede sufletul.
asta spunea si prietena mea din poarta 6.
-quid pro quo-
eu nu te mai tin capturat aici
si tu dai timpul inapoi.

vineri, 27 martie 2020

dor si doina

s-au lungit mainile si 
ratele
la mine la tara poate si-un gascan
nu ssssuporti ssssinguratatea
in orasul subteran era bucata de paine
pamant 
aerisit si inundat de griji
recurent si obositor
un vis
tot conduc masini 
si te vad mancand cartofi copti 
si
garizi pe plita cu sare
si-mi e o pofta 
sa dau telefoane
sa aud si eu putin suspin
un amarat de semn de exclamatie
ai ceva in ochi de tusesti atat?
femeia lui arghezi a fost chemata la mangaiat
tu ce mai astepti?
nu merg trenurile
statea in baie asteptand sa-i aduc un numar 
sa se stearga 
ii tot plangeau si trebuia sa o gaseasca macar in glas
dar eu stau langa gara si inca le aud
in sfarsit i-am tipat violatorului sa se opreasca 
si i-am pus eu mana pe pulpa
l-am speriat.
apartamentul inundat isi cauta stapan 
pe sine.
era vagon
-cutezanta solitara a unei vieti silentioase-
vineri 15 august 1997 ora 12:55
antecedent in conversatie si gin tonic cu 
ascendent in scorpion
la tarot erau amandoi cu ochi albastri 
sa stii ca eu te stiu cu ochi albastri 
si cu soarele pitit in eticheta chilotului 
inca mai ai praf 
si-n minte?
am dat cu capul in dintii tai de sus 
si-am vazut ce cari cu sufletul.
care e cuvantul tau preferat cu Z?
zambile si urasc zacusca.
bunica-miu a fost pescar si facea. 
seful sectorului suflete la sfatul popular raional 30 decembrie bucuresti.
killing eve, as recunoaste.
am sa te gandesc pana la sfarsitul lumii aproape
-obiectul iubirii e un hazard al materiei-
ai degete mici care-ti seamana cu dintii 
un mers legat si frumos
as vrea sa nemultumesc un vesnic nemultumit 
vrei sa stam la coada la butelii?
o vacanta intre eforii 
urla-n suflet ca maica-ta in bidonul cu varza 
mi-ai murdarit cearceaful cu galbenus 
pentru ca le fierbi prea putin.
apoi le dai drumul.
pe fiecare bancheta de taxi 
mi-am lasat cate o musca si-o scama din ochi 
cetul nu-mi mai da caldura
ca sa pot gandi la rece
 la mine pe balcon cum a tasnit atena din capul lui zeus
cand am iesit din casa m-am dus tot acasa.
perturbarea unei amintiri pe dealul inspre abator.
acum toata lumea o sa caute ulei de cocos, charcot si gem de afine.
astia n-aveau patrunjel la profi 
iar pentru tigari trebuie sa trec pasajul
dor si mona
doina si supravietuire.