semn

 de ce taci tu 

faptura iritanta a linistii mele universale?

ti-am gadilat si varful gatului 

dar n-am primit.

raspunsurile pe care le asteptam se afla

intotdeauna la altii,

iata deci

un alt motiv al apartamentelor cu multe 

camere.

am 

fara rest,

fara incetare,

neobosit

in tine.

ce e mai placut decat sa se risipeasca acel 

smog de 

e bine asa 

nu se putea mai bine

fara defect

si sa descoperi ca funia care va leaga e asa scurta?

mereu am stiut cand un om se plictiseste 

si 

nu m-a deranjat niciodata.

e lipsa de imaginatie, nu spune nimic despre tine.

stateam inghesuite in patul mic

si genunchii ni se atingeau 

in timp 

ce vorbeam despre 

moartea fiecaruia

si chiria prea mare pentru o singura camera.

ce frumos ar fi sa-ti alegi momentul final

sa spui

gata, atat mi-a trebuit,

atat am vrut sa vad,

apoi sa-ti stingi veioza

si pe tine. 

ma deranjeaza mai mult ca oamenii nu 

recunosc.

F. era interesanta,

mirosea a lapte ars

si pretuia lucrurile intr-un mod in care eu n-am reusit sa le pretuiesc.

grija la risipire!

ori cu mandra

ori cu draga.

poti sa faci un compliment si sa-l anulezi in acelasi timp?

un palimpsest 

sau 

o viola d'amore fara corzi simpatice.

te-am desenat despuiata cumva, doar cu stramp ros dus din varf de deget si calcai pana-n coapsa si original, rasturnata in multe feluri. 

oare malina olinescu si adrian pintea se vor intalni si in viata urmatoare?

oamenii devin intelectuali tocmai ca sa nu fie disperati.

a plecat si m-a lasat cu fata spre marea de rahat 

si cu toate gandurile penduland deasupra 

unui dezastru cu mot de intrebare.

cel mai mult imi e teama de 

toamna,

cand soarele nu mai are erectii care sa te impinga pe la spate. 

ridica-te 

sa facem

dragoste cu mainile 

si pace cu pornirile.

pentru mine

ceilalti dau sens.

te-a pedepsit oglinda ta.

elan vital pe dos. 

om fauritor de ganduri prea mari care nu-i mai incap.

in sifonier ai ceva ce nu-i al tau?

scoate-ti hainele si hai sa ne spalam

in necazurile care coplesesc mereu bucuriile.

era noapte la mine-n piept 

si-n rai

de ce ne e frica asa de tare de inceputuri?

ele sunt cele mai usoare.

asta mi-a spus in timp ce-si inchidea fermoarul pantalonilor 

si eu inchideam

discutia fara la revedere.

am aceeasi poezie

dar

nu-mi mai place ce vad.

sa taci tu 

faptura iritanta a linistii mele universale!

nu pot sa-mi aud cucuveaua.