nu citiți în coate

nu schimb durere de spate pe vise frumoase de noapte.

da, frumoase!

trăiesc prea mult înăuntru și îmi este teamă că 

într-o zi nu voi mai vrea să trăiesc afară. 

este moale totul și am adunat nu tot ce-i frumos, 

ci tot ce m-a interesat. 

este un spațiu mic și roșu unde ei respiră doar cald 

și palmele toate mă mângâie pe față 

și multe buze mă sărută pe spate. 

altfel nu pot să adorm. 

îmi plac indivizii cam în aceeași măsură în care 

nu-mi plac 

firele de păr de pe săpun sau bărbații care au dileme în legătură cu ce  

să pună prima oară pe grătar

sau 

pâinea tare de pe rafturi 

sau 

transpirația din sprâncene. 

sa-ți aduci aminte de permanența obiectuală

și că mercur guvernează atat poeții cât și mincinoșii.

eram în orvieto și îmi storceai două lămâi într-o ureche,

îmi curățai degetele pline de pământ și-mi miroseai orele.

puțea totul a boală și piper.

cu o regină pierdută în iarbă și două degete de la picioare înmuiate într-o 

smochină

îmi povesteai despre o anumită liniște pe care o simți când mă vezi 

în toate tocurile de uși atunci când pleci.

-salată de delboeuf-

pahare pline de herradura

și sentimentul lipicios de renunțare.

nu s-a pus problema de singuratate niciodată, mai degrabă de cât de bine s-o trăim

ca să n-o simțim.

frig e un cuvânt ciudat.

nu am trăit niciodată așa ceva, 

dacă-ți întorci capul parcă vezi altă persoană.

doi ochi albaștri de pește și nevoia de a-mi cumpăra aceeași pereche de pantaloni 

dar pe altă culoare. 

atât de multe se scriu în stele,

cine ar sta să scrie atâtea lucruri sortite împlinirii?

când oamenii preferă neîmplinirea

timpul se scurge mai repede. 

am fugit la marginea pământului și am dormit împreună 

câteva zile printre flori. 

mă spălai în mușețel și-mi pocneai flori de iris pe tălpi

să las urme mereu de la pat până la baie.

m-am lăsat păcălită pentru o clipă, 

chiar am crezut că o să-mi speli ceruri pentru totdeauna 

-pe mine nu m-a făcut mama frumoasă-

dragostea mea a început să se îndoiască de ea însuși.

ah, de discutat cândva și de solipsism.

mă trezesc uneori vorbind singură prin casă-

căutându-te.

uit să aprind lumini 

în camere pline de goliciune.

dacă n-ar mai exista tristețe 

lumea ar fi un loc atât de trist.

mi-am legat toate armele cu sfoară și am plecat să.

ducem un război?

mi-a cumpărat un pachet de winston

și o conservă cu ananas. 

poetesa ratată cu nasul operat era acolo.

am adăugat

plictisită

și am râs. 

în timp ce noi suntem aici 

toată lumea se screme 

și chiuie.

suntem atât de mulți în căruța asta și am ucis calul,

dar stăm cu curul pe pepeni calzi și ne mâncăm unii pe alții. 

săptămana trecută am prins două mâini cu inele,

mi-au rămas printre dinți

și nu m-am săturat.

grijă la dualitate!

-nu am văzut pe nimeni să joace șah atât de repede 

și să facă sex atât de încet-

te așteaptă după colț să te lovească cu o piatră-n cap și să-ți fure portofelul sufletului. 

a stat bolnav la pat câteva zile

hrănindu-se din coatele mele.

te-ai gândit vreodată că mă tratezi ca pe tine? 

am ascultat ore în șir o mio babbino caro 

și priveam lumea de sub propria ei fustă.

îi mai ciupea ciorapul, se cosea singur de tiv,

număra câte mâini de bărbați căutau s-o prindă de înțeles

și ne feream de ploaie. 

nu costă nimic să trăiești în tine

unde poți pune timp la saltea

sau

un fel de stație de așteptare lungă.

dar e atât de frumos să trăiești în alții. 

neîncetat, neobosit, veșnic.

slab

lucrurile bune țin puțin

camerele pentru fumători 

chiloții fără cusătură

bujorii în vază.

eu nu am înmuiat niciodată pâinea în salata de roșii 

și nu-mi place vara pentru că-mi transpiră fața. 

așteptam un zburător și a venit o cârtiță.

ador lozincile și pantofii scumpi. 

mi-a zis că se gândește mult,

gândește și când doarme.

te întrebam dacă ți se pare neobișnuit că-n mine se plimbă femeia 

și-n femeie se plimbă confuzia. 

o mână cu gablonțuri 

care-mi atinge 

se aude harpa

tot ce mă doare, dar nu vindecă. 

dragostea îndură și-n gură 

se strâng ape 

cât să mai poftim la nostalgie?

în loc să fie un infinit de posibilități 

este o posibilitate care se repetă la infinit. 

miroși a cotoare de mere și îndoială. 

fată proastă, cer de iunie 

cu ochii grași pe care-i storci și iese 

grăsimea de pe burtă e locul unde visele sunt dulci. 

după 2 ani mi-a revenit 

visul cu mâna de bărbat proptită-n gât 

ca și cum mi-ar rupe colțul și l-ar da la-

copil flămând, 

dorința. 

cea mai mare minciună 

la ce te gândești?

la nimic. 

de ce să călărești controlul 

când tot ce ai nevoie e să mergi pe lângă el?

intru:

vă ajut cu ceva? 

ah nu, mă uitam,

nu ți-am cerut nimic!

nebuni sunt ăia ce preferă cenușiul

sau brânza lângă pepene.

-cadou de casa nouă, haos la ghiveci. 

aș vrea să fiu geloasă pe tot ce-ți intră-n cap 

în pat de două persoane e loc mereu și de câine.

de ce gândul nu poate să satisfacă singur? 

îți citeam gaarder din cadă în timp

ce tu împingeai lumea afară pe ușă

și încuiai de două ori.

nu ai lăsat mai mult de o rază de soare să intre 

și n-ai permis ochi străini la mine-n sân 

lângă mii de gene și păpădii. 

cărți de vizită 

care nu sunt niciodată pentru vizită 

cum nici tu nu ești calul meu câștigător, 

deja câștigasem. 

chiron care renunță 

și contrabas și madama butterfly într-o dumincă seară 

lângă portocali. 

să sar de fericire, dar niciodată peste.

să mă vezi acum în față la amanet 

cum îmi iau banii pe verighete 

și-ți plătesc eu taxiul la întoarcere. 

unde ai plecat?

sms

m-am înecat cu nimicul 

la o masă în familie.

mi-au zis să iau cu pâine

tu cine ești?

el este azi și mâine nu. 

iar ți-ai luat cămașă necălcată 

și miroși 

am pierdut autobuzul și a trebuit să alerg. 

s-a servit imoralul

dar tu ai ajuns la ciorbă.

mi-am prins falca 

în ușa tăcerilor tale. 

sângerez în paharul tău până o să bei. 

deschide gura să-ți torn 

cât poți tu duce dar nu recunoaște 

apoi să ne jucăm de-a părinții

târziului. 

îți put picioarele a șovăială. 

m-ai întins într-un câmp de maci 

și mi-ai amintit

poate gelu solomonescu a făcut 

și pentru mine.

pasărea cânta ceva 

cum să mă 

cum mă vei 

cum poate 

mă rugam să-mi ridici rochia

și să-ți găsești isprăvirea zilei. 

a vieții!

a șoptit genistul ascuns 

în spatele sufletului meu. 

iar vorbim despre amor,

această senzație veche și tristă. 

monomanie în inima care-și spune taina. 

nu mai legăna picioarele sub masă 

și ține-ți privirea departe de borcanul cu dulceață.

mâncai pepene și-mi priveai capul pierdut 

peste coapsa grasă și caldă a ei. 

ne-am luat la dans și gelozie 

în sufrageria mică și cocoșată.

mirosea a cafea și război în toată încăperea.

desert!

m-a părăsit la tango 

și așa a început ploaia. 

am auzit cum lovea sărutul pe obraz și tâmpla 

peste ureche. 

trăsnet. 

s-o sfârșești într-un peisaj bucolic 

și să ascundem trupul sub două pietre mari de râu. 

trăsnet. 

m-am rujat cu marasm și am mai turnat peste oraș cu grijă. 

trăsnet.

se prea poate să mă transformi în întâmplare în zilele de luni,

apoi să mă inchizi într-un sertar pentru încă o săptămână

dansăm?

timpurile nu se schimbă precum timpul. 

și dorințele se întâmplă. 

eventuellement, on finit par aimer le desir, pas l'objet desire. 

aș vrea să mi te aducă-n cale

și de acolo mă descurc. 

mi-am scuturat geanta și i-am plătit câteva ore. 

te-ai dezbrăcat și te-am așezat pe noptieră. 

am atâtea să-ți spun 

și să mă ajuți să fac. 

sunt un om al cuvântului

și o dihanie a presupusului. 

ți-am permis să mă rănești cu cele mai primejdioase arme,

ascuțit e dorul. 

facem o coadă în față la mâine și așteptăm să ni se deschidă

voi fi tot aici atunci când n-o să-ți mai poți ascunde urâtul și atunci când vei umple 

gurile reci și proaste cu mâhnire. 

știi de ce ne cunoaștem?

unul este furios și nu poate să facă 

altul nu poate să facă și este furios. 

cine este cine? 

mizantropie și o pulpă de rață în cuptor. 

punem mână de la mână 

să-l bat pe dumnezeu pe umăr și să-l întrebăm de ce. 

pourvu que nous, nous deux, soyons totalement fous. 

mi-a scăpat cuțitul de pește sub masă 

și n-ai mai apucat să-mi faci loc de mai mult.

am vrut să plec de atâtea ori doar să mă bucur că mă-ntorci. 

mi-ai scuipat pe rana din genunchi și mi-ai zis că-s destul de mare acum 

să nu mai plâng când pierd.

uită-ți capul în al meu și hai să fugim,

să dorim 

să dorim mai mult

să dorim mai mult decât dorința. 

îmi e frică de întuneric 

și 

de ce pornește-n mine. 

cică la ce mă gândesc când văd oameni râzând.

se făcea că era noapte 

și ne lăsam oasele să se odihnească 

și incertitudinea să crească. 

târziu

să ne privim în ochi atunci când vom sparge

case

împreună,

atunci când vom fura puțină 

viață de la fiecare

și vom ajunge 

să fim

demni pentru lipsa celorlalți.

ne-a despărțit linia din palma

amănuntului tău.

Când mi-ai șoptit adio 

eu 

ți-am șoptit ceva dintr-o sâmbătă.

august supt și prea cast. 

Stăteam cățărați pe linia unui gând de-al meu, 

aveai buzunarele pline de codițe de vișine,

iar eu aveam ochii

precum codițele de vișine. 

Aș vrea să fiu un organizator de evenimente neprevăzute

și să-ți planific căderea de pe gândurile mele. 

Să n-ai de ce te apuca și 

să-ți construiești frânghie din ce lacrimi 

mai găsești.

E gol.

Nu prea văzute sunt încercările mele 

de a mă infige cu unghiile de la picioare 

în zidul tău de carne împuțită și lăsată. 

Când petrecem prea mult timp cu cineva 

începe să pută a pustiu. 

Bărbatul vieții mele a trăit întotdeauna 

cu alta. 

Altă idee despre absolut și eternitate.

Poezia de dragoste pune ușor stăpânire asupra celor 

care nu iubesc și încă și mai mult asupra celor pe care

iubirea-i înfeudează. 

Aruncându-mi batista pe țambal,

altă idee despre tăcere.

Nu mi-a plăcut niciodată să-mi tacă.

Altă femeie cu sânii mici

și

gândire dihotomică.

Altă cale nu există

și mă cutremură 

acceptarea de nimic,

nimic care stă în fața totului și-l umbrește, 

în fața mea la coadă la brânzeturi. 

Ești un meteor pe 

un cer plângăcios 

și limitat,

sentimental și

neînfricat. 

Am dat colțul și am văzut la intersecția 

Ferdinand cu Lăpușneanu 

cum căra sub braț 

câteva ziare și o angoasă. 

Eu l-am întrebat de ce alunecă greoi 

și el mi-a șoptit-august prea cast.

Eu l-am întrebat în ce an suntem 

și el mi-a șoptit-la vieți distanță.

Unde te grăbești?

În locul în care după paișpe nu mai există alt număr. 

Mi-a arătat gaura din brațul lui 

unde aș fi încăput fără îndoială. 

După o zi de turnat la alții 

hai să ne turnăm și nouă.

Nouă vieți aș sta în gaura din braț

și-aș chema vrăbii cu ciocurile pline 

să-mi făurească dop. 

Pahare pline de spirtoase 

și-o carte despre muniție. 

Împart patul cu o clipă care 

mă sufocă cu mâinile ei scurte. 

Împart viața mea c-o doamnă 

sterilă și albă. 

Probabil că simt ce a simțit și 

eluard

atunci când dihania a rupt lanțul 

și a plecat în sălbăticie.

Nici măcar o plajă din borneo 

n-ar susține atâta dorință.  

Ăsta-i secretul pe care nu-l împart la trei. 

Cum să ne petrecem viața?

Eu m-am plictisit de azi dimineață 

și 

caut lucruri pe care să ți le pun în brațe

și 

locuri în care să te așez cu țigara în palmă

și 

suspans în gură. 

Am prea multe cuvinte când nu ești cu mine

și am prea puțin din tine când ești cu mine. 

Stătea cu coatele în perne 

și își fuma pipa 

număra câte ochiuri sunt în dantelă

și câte pastile a luat ieri. 

Perdeaua mea miroase a dero 

și tălpile a fugă.

Număra câte cărți au copertă galbenă 

și câți ani de nimic sunt între noi.

Cearceaful meu miroase a mânie 

și el

a știut mereu că tot ce s-a scris îi este pentru. 

zgârcitul! 

cer c

nechezol și pupat în grabă pe obraji

nu-mi place și n-am înțeles.

să ne lipim obrajii transpirați 

în timp ce ne strângem de pantaloni 

și dres.

cu franchețe mă apucă

un bărbat de cap 

care sapă cu limba în ce a mai rămas după vijelia 

din tine.

vitejia.

mi-ai apucat organul meu care-mi făcea 

și mi-ai dat la schimb coroană din orbalț

mici creaturi care vorbesc prea mult și nu-mi lasă

gândurile-s pentru tine toate.

sunt pendantul tău 

și tu un matuf care vine târziu acasă și-mi varsă

pe masa din bucătărie 

o vomă de aș vrea.

posed și mă definește disartria și transpiratul palmelor

nu am răbdare să citesc ceasul

de aceea 

nu te întreb niciodată când o să vină vremea mea.

să găsesc:

-compris?

-compris! 

din privire arzătoare și lipicioasă.

să-ți împletesc din propria puchină 

un nou în...

încredibil. 

cred că m-am născut cu tine 

sub unghii

și lumea e crudă și mă-ntreabă

de ce atâta jeg?

dar eu aleg să nu răspund,

să-mi vărs capul între coapsele tale 

și să aud cum mi se transformă oftatul

în cascadă.

căsca și încerca un palindrom 

o culoare

o miercuri 

care seamănă cu vineri. 

cu mine

spălându-ți paharele de transpirație

cu șoldurile mari care țin 

copilul dezastru, copilul spală și tu,

fă și tu aia.

mai facem sex două duminici pe lună 

după ce fiecare-și citește horoscopul

și își numără banii pentru scopuri.

nu ai înțeles niciodată 

că la mine-n cârciumă

servește libertatea.

uit sec tot ce știu. 

ninge peste ermitaj 

așa cum țâșnește sângele

din nasul unui început prost.

lumea a uitat de sașa pană 

dar toți ne amintim de 

cineva-ul care ne-a 

însuflețit. 

semn

 de ce taci tu 

faptura iritanta a linistii mele universale?

ti-am gadilat si varful gatului 

dar n-am primit.

raspunsurile pe care le asteptam se afla

intotdeauna la altii,

iata deci

un alt motiv al apartamentelor cu multe 

camere.

am 

fara rest,

fara incetare,

neobosit

in tine.

ce e mai placut decat sa se risipeasca acel 

smog de 

e bine asa 

nu se putea mai bine

fara defect

si sa descoperi ca funia care va leaga e asa scurta?

mereu am stiut cand un om se plictiseste 

si 

nu m-a deranjat niciodata.

e lipsa de imaginatie, nu spune nimic despre tine.

stateam inghesuite in patul mic

si genunchii ni se atingeau 

in timp 

ce vorbeam despre 

moartea fiecaruia

si chiria prea mare pentru o singura camera.

ce frumos ar fi sa-ti alegi momentul final

sa spui

gata, atat mi-a trebuit,

atat am vrut sa vad,

apoi sa-ti stingi veioza

si pe tine. 

ma deranjeaza mai mult ca oamenii nu 

recunosc.

F. era interesanta,

mirosea a lapte ars

si pretuia lucrurile intr-un mod in care eu n-am reusit sa le pretuiesc.

grija la risipire!

ori cu mandra

ori cu draga.

poti sa faci un compliment si sa-l anulezi in acelasi timp?

un palimpsest 

sau 

o viola d'amore fara corzi simpatice.

te-am desenat despuiata cumva, doar cu stramp ros dus din varf de deget si calcai pana-n coapsa si original, rasturnata in multe feluri. 

oare malina olinescu si adrian pintea se vor intalni si in viata urmatoare?

oamenii devin intelectuali tocmai ca sa nu fie disperati.

a plecat si m-a lasat cu fata spre marea de rahat 

si cu toate gandurile penduland deasupra 

unui dezastru cu mot de intrebare.

cel mai mult imi e teama de 

toamna,

cand soarele nu mai are erectii care sa te impinga pe la spate. 

ridica-te 

sa facem

dragoste cu mainile 

si pace cu pornirile.

pentru mine

ceilalti dau sens.

te-a pedepsit oglinda ta.

elan vital pe dos. 

om fauritor de ganduri prea mari care nu-i mai incap.

in sifonier ai ceva ce nu-i al tau?

scoate-ti hainele si hai sa ne spalam

in necazurile care coplesesc mereu bucuriile.

era noapte la mine-n piept 

si-n rai

de ce ne e frica asa de tare de inceputuri?

ele sunt cele mai usoare.

asta mi-a spus in timp ce-si inchidea fermoarul pantalonilor 

si eu inchideam

discutia fara la revedere.

am aceeasi poezie

dar

nu-mi mai place ce vad.

sa taci tu 

faptura iritanta a linistii mele universale!

nu pot sa-mi aud cucuveaua. 

n-a mers vraja-la

crez

nu te increde in fantezie,

dureaza putin si te face sa pastrezi 

amagirea.

in ultimul timp aud tot mai des

despre rautate.

a mea. 

rautatea fiecaruia isi are izvorul in rautatea generala, colectiva.

cu totii simtim imputitul atunci cand ne 

loveste. 

un lucru e frumos atunci cand nu-ti doresti sa-l posezi, sa-l pozezi,

-esti frumoasa-

ci atunci cand vrei doar sa-l admiri. 

sa-i admiri scarpinatul in cot si durerea in cur

conjunctiv absent.

sub un don nelinistit si rummy in dormitor in zile de vara apasatoare, bunica-mea imi dadea pe sub masa cartea castigatoare, fierbea porumb si radea mult.

nu s-a fumat in casa atunci cand eram copil. acum

fumam impreuna la o ceasca de bere si niste vin deschis doar pentru mine. 

nu se face niciodata un vin cu nume de barbat?

ala era poet.

m-a invatat alfabetul decupand litere din ziare, 

ma invata politica in fiecare an,

cica pentru ca se schimba in fiecare an. 

trei perechi de ochelari schimbati pe lara fabian si maria tanase. 

nu mi-a placut niciodata lara fabian, 

te face sa te scremi plangand. 

am invatat rusa la fel de repede cum am uitat-o,

dar stiu cum sa usuci un calut de mare si sa-l lacuiesti. 

pana cand nu te iubeam 

sau

atarnam cu genunchii juliti pe gard si cu ochii mari atunci cand se cioplea 

iubirea in bucataria de vara din tuica si amintiri.

o saruta pe obraz cu atata pofta si puteam sa-i aud cum

carnea

i se topea in dintii lui,

scufundata in saliva.

stia scurtaturi intr-un oras care era de fapt o scurtatura a litoralului.

niciodata nu ma spala cu apa potrivita, era prea fierbinte.

decupase o plasa de pescuit si ma freca pe picioare.

mergeam la biserica de trei ori pe saptamana si chicoteam atunci cand babele cantau

si plangeam atunci cand priveam peretii. 

cel mai bun suberek il mananci in mangalia la patiseria din sensul giratoriu.

singurul om pe care il scot din context si pe care-l pot aduce sa-mi vada gradina cu flori din minte este un ungur.

ma lasa mereu sa ma joc in camera cu arme si vizitam soldatii care stateau in post iarna, cu pustile langa un picior mereu amortit.

scriam cu creioane cerate pe niste pereti transparenti si mereu visam sa zbor.

n-am suportat niciodata paturile alea grele de armata.

ma tinea de mana in timp ce punea otrava in wc-urile turcesti si nu-i convenea niciodata cand plangeam dupa sobolani. 

a disparut intr-o toamna. a durut.

in urmatoarele veri am continuat sa jucam tintar si sa adunam visine, dar poate cu mai multa tristete.

apoi el.

una dintre putinele amintiri despre el care persita in nomenclatorul sufletului meu, in tabelul cu BINE, e amintirea...nu mai pot schita acum.

N. are o parere proasta despre speranta, ceva la care m-am gandit si contestat, dar dupa sirul de evenimente care a avut loc, dar nu si timp, am imbratisat-o si i-am oferit un loc subtil (fatalismul si pesimismul o supara pe M. si incerc sa-l mai ascund).

vrei sa treci puntea ca sa vii la mine?

-dar n-ai mai vrut-

si cand te-am mai rugat inca o data ai tacut.

de atunci s-au pravalit intre noi munti si suvoaie navalnice si tot ceea ce desparte si instraineaza si, 

chiar daca am vrea sa ne regasim, n-am mai putea.

dar cand iti amintesti de acea punte mica, nu mai gasesti cuvinte

-doar suspine si uimiri-

omenesc, prea omenesc.

speranta sau acest sipet al norocului, cel mai rau dintre rele pentru ca ea prelungeste

chinul.

se mai reflecta si in apropieri.

am facut paduchi o singura data pentru ca imi placea sa nu stau la mine acasa,

ci intr-o camera inchiriata de opt lipoveni, toti blonzi si cu ochi atat de albastri 

de le vedeai gandurile cum te privesc.

mancam cartofi prajiti cu branza si furam liliac, apoi ne intindeam toti pe acelasi recamier subred.

madame de recamier.

n-am sa inteleg niciodata aceasta boala a rusinii.

cainele poate avea in acelasi timp si purici si paduchi.

hai scrie si altceva, sa te vedem in curu gol in lanul vietii tale.

haimana.

manon si des grieux.

mai face cineva juraminte? 

imi doresc ca perna sa aiba mai multe fete 

si sa nu existe neaparat zi de maine.

niciodata nu exista zi de azi, e decat o zi de maine. 

cate coaste iti mai trebuie ca sa-mi dai viata?

nu stiu sa-mi desenez portretul, dar pot sa-l scriu. 

linge toata nerabdarea care-mi curge de pe nasul meu carn si mincinos

ciudata placerea, ei bine, un anumit tip de placere. mi se intampla sa-mi placa atat de tare sa ma scarpin, iar apoi sa ma usture pentru ca m-am scarpinat pana la sange. 

placerea unei scobitori in gingie.

cum m'a chemat pe mine mormantul. am venit 

si sant al tau, iubito- esi desnadajduit

pilot al suferintei! esi iute-n largul marei 

indreapta a mea luntre spre stanca disperarei 

si sparge-o-ntandari!

cand am vazut ca raman fara nimic din tine

am inceput sa caut in memorie 

si sa deschid fiecare fereastra 

sa mi se aeriseasca

amintirea.

bratul e tot ocupat, chiar si cu bilet de ordine.

himere himere.

aveai in tine ceva 

un fel de soare-frate 

cu soarele meu 

si-l impingeai catre mine

sa ma trezeasca din realitate 

si sa ma afunde 

unde imi e locul.

unde imi e locul daca la brat e ocupat?

si nietzsche a scris despre speranta

cum scriu eu bilete la loto.

ai inceput sa-mi spui ceva 

dar jur ca nu auzeam nimic

iti vedeam spumele marii 

si mana care ma cauta 

printre atatea labe de gaste 

tu ai gasit-o pe a mea

cenusareasa.

toate astea par fara sens pentru ca nu pot atasa sensul. 

intinde-mi acordeonul si hai sa dormim 

sub muzica.

eu te tin de mana 

si tu-mi stai sub aripa 

unde e cald. 

ce pamant steril e ochiul 

nu mai plange nimic pe el.

iti dansez in palma-poala 

destinului.

am la mine o bricheta si o bancheta de taxi

pe care te asez si-mi asez capul 

in timp ce tu mangai ce a mai ramas cald 

la mine-n.

sufla-mi ghinionul si hai sa muncim 

sa nu muncim o zi.

o sa treaca ani si o sa uiti 

si o sa uit

totul despre tine

dar 

niciodata despre cum ma uiti.

3 2

mic tratat despre 

corpul în care mă ascund de.

stăteam la masă și împărțeam 

doi guvizi 

și o privire

nu zic nimic despre carafa de vin clocit 

și transpirația dintre coapse.

arăți ca rimski-korsakov 

care-mi dirija sirop de baclavale 

până-n și peste țâțe.

patologia vieții 

e

viața în sine. 

nu diger balzac 

așa că nu-mi băgați pe gât.

aceeasi mână din vis care-mi strânge gâtul

același bărbat la care am visat

că va ajunge ultimul atunci când o să mor

pentru că n-a fost condus de strigăt.

o să mor prima, 

o alcestă neîntoarsă din drum.

,,în timp ce cu o mână te mângâi și cu cealaltă scriu poezie mă gândesc că nu știu care ce face".

mic tratat despre ceva mic-mare care trebuie tratat

de ani de zile.

caut un pat în care să mă așez și să 

salivez la ziua care a trecut 

apoi să mi se usuce gura zilelor ce vor urma.

unde-i colțul meu de pâine înmuiat 

în untura cuvintelor tale?

antresol plin cu flori de ciumăfaie.

și cu mine

așteptând să ofer bani celor care mă vor lăsa să mă

privesc

prin ochii lor.

găsește-mă 

aruncată, dar niciodată stricată

printre anii trecuți 

unde poate nu mai vrei să privești 

pentru că pute.

domnul care rezolva sudokul se gândea

ce adâncă e marea neagră

și ce aproape e abisul.

iar eu mă pierdeam într-o reflexie.

îmi bloca accesul la metroul sufletului tău

și eram nervoasă.

mi-ai văzut mersul drept 

și hotărârea.

de fapt tremuram din toate oasele 

și simțeam că o să cad.

ei mă acoperă mereu cu nu ești suficient de 

bună

și eu îi cred.

dar când o să înnebunesc și o să-i 

ucid.

nici iertarea nu mai e ce a fost. 

am muncit să-mi ridic zid

și 

n-am cale ferată.

trebuie să spargi 

bulgări de zăpadă pe spatele meu 

în aleea destinului.

decât să miros a fraier, mai bine miros a

curvă.

mi-a amorțit un picior 

așa că n-o să mai stau

să aud cum mesteci niște pastile 

sub niște fuste de fete cuminți. 

urăsc să scriu cu diacritice 

și mitul salvatorului. 

devenim chiar iscusiți în ceea ce facem.

du-te să sugi oase de calcan 

și să te îndopi cu asfalt încins 

și 

mic tratat despre ne-ajuns.

ne-frecat piele pe piele bronzată și roșie

ne-specificat un timp

ne-furat un sărut

ne-îmbrățișat adevărul.

neobosite căile vieții. 

dictionar

pe mine ma costa o saptamana
un telefon
un berlin care fierbe
un barbat care vorbeste.
nu scrie poezie cu mana
cu care...
malahie.
ma murdaresti,
om pipernicit si urat.
onan capturat in suflet de rusoaica
tacuta si calculata.
harap-alb cu barbia rupta
si coastele imprastiate-n bulevarde si stradute, in apartamente si reclame,
indopandu-se in blugi de la mall.
tot ce simt e un avorton profund.
tot ce este refulat este inconstient,
nu orice element inconstient este si refulat.
penis normalis dosim repetatur.
miroase a santal si minciuni
ce prezenta funesta si ce dialog necurmat
lipsit de finalitate si substanta
la o bere.
parca am vorbit ani de zile despre acel soare care ne rasare-n fereastra,
dar niciunul dintre noi nu stim ca de fapt vorbim despre acelasi.
fiinta si timp.
da-mi prima oara timp sa ma ridic nu numai ca o simpla fiinta
ca o
ca noi
ca nu
mereu vorbind aceleasi lucruri
care fac tranzitul dintre
a fost si atat a fost.
parca ti-as vedea ridurile cum se misca
si cum iti miroase gatul
sau palma.
lasa-ma sa-ti simt dasein-ul,
sa ti-l intep cu a mea.
imi schioapata o pleoapa,
imi pierd calaul promis si acceptat.
iboste.
te rog sa-ti aduci portofelul cu carduri
si sa-mi platesti fiecare absciziune
a sufletului.
pe mine ma costa o saptamana
si niste zolpidem
ca sa uit partial gura de aer pe care
o iau
dupa ce inchid
sticla cu dop
usa cu cheia
capul cu funia
linia cu marea.
in sindrofiile modeste de mahala
purtam amandoi cate o sticla in mana
si o alta persoana in stanga
si o alta saliva in act
si o alta ata la unul dintre nasturii cu care ne legam propriul neant,
cusut fara indoiala de persoana din stanga.
spunea Ion Druta cand taia frunze la dor:
oricit de intuneric ar fi fost, ea il zarea, pentru ca atunci cind nu mai vad ochii, vede sufletul.
asta spunea si prietena mea din poarta 6.
-quid pro quo-
eu nu te mai tin capturat aici
si tu dai timpul inapoi.

dor si doina

s-au lungit mainile si 

ratele

la mine la tara poate si-un gascan

nu ssssuporti ssssinguratatea

in orasul subteran era bucata de paine

pamant 

aerisit si inundat de griji

recurent si obositor

un vis

tot conduc masini 

si te vad mancand cartofi copti 

si

garizi pe plita cu sare

si-mi e o pofta 

sa dau telefoane

sa aud si eu putin suspin

un amarat de semn de exclamatie

ai ceva in ochi de tusesti atat?

femeia lui arghezi a fost chemata la mangaiat

tu ce mai astepti?

nu merg trenurile

statea in baie asteptand sa-i aduc un numar 

sa se stearga 

ii tot plangeau si trebuia sa o gaseasca macar in glas

dar eu stau langa gara si inca le aud

in sfarsit i-am tipat violatorului sa se opreasca 

si i-am pus eu mana pe pulpa

l-am speriat.

apartamentul inundat isi cauta stapan 

pe sine.

era vagon

-cutezanta solitara a unei vieti silentioase-

vineri 15 august 1997 ora 12:55

antecedent in conversatie si gin tonic cu 

ascendent in scorpion

la tarot erau amandoi cu ochi albastri 

sa stii ca eu te stiu cu ochi albastri 

si cu soarele pitit in eticheta chilotului 

inca mai ai praf 

si-n minte?

am dat cu capul in dintii tai de sus 

si-am vazut ce cari cu sufletul.

care e cuvantul tau preferat cu Z?

zambile si urasc zacusca.

bunica-miu a fost pescar si facea. 

seful sectorului suflete la sfatul popular raional 30 decembrie bucuresti.

killing eve, as recunoaste.

am sa te gandesc pana la sfarsitul lumii aproape

-obiectul iubirii e un hazard al materiei-

ai degete mici care-ti seamana cu dintii 

un mers legat si frumos

as vrea sa nemultumesc un vesnic nemultumit 

vrei sa stam la coada la butelii?

o vacanta intre eforii 

urla-n suflet ca maica-ta in bidonul cu varza 

mi-ai murdarit cearceaful cu galbenus 

pentru ca le fierbi prea putin.

apoi le dai drumul.

pe fiecare bancheta de taxi 

mi-am lasat cate o musca si-o scama din ochi 

cetul nu-mi mai da caldura

ca sa pot gandi la rece

 la mine pe balcon cum a tasnit atena din capul lui zeus

cand am iesit din casa m-am dus tot acasa.

perturbarea unei amintiri pe dealul inspre abator.

acum toata lumea o sa caute ulei de cocos, charcot si gem de afine.

astia n-aveau patrunjel la profi 

iar pentru tigari trebuie sa trec pasajul

dor si mona

doina si supravietuire.