m-am înecat cu nimicul
la o masă în familie.
mi-au zis să iau cu pâine
tu cine ești?
el este azi și mâine nu.
iar ți-ai luat cămașă necălcată
și miroși
am pierdut autobuzul și a trebuit să alerg.
s-a servit imoralul
dar tu ai ajuns la ciorbă.
mi-am prins falca
în ușa tăcerilor tale.
sângerez în paharul tău până o să bei.
deschide gura să-ți torn
cât poți tu duce dar nu recunoaște
apoi să ne jucăm de-a părinții
târziului.
îți put picioarele a șovăială.
m-ai întins într-un câmp de maci
și mi-ai amintit
poate gelu solomonescu a făcut
și pentru mine.
pasărea cânta ceva
cum să mă
cum mă vei
cum poate
mă rugam să-mi ridici rochia
și să-ți găsești isprăvirea zilei.
a vieții!
a șoptit genistul ascuns
în spatele sufletului meu.
iar vorbim despre amor,
această senzație veche și tristă.
monomanie în inima care-și spune taina.
nu mai legăna picioarele sub masă
și ține-ți privirea departe de borcanul cu dulceață.
mâncai pepene și-mi priveai capul pierdut
peste coapsa grasă și caldă a ei.
ne-am luat la dans și gelozie
în sufrageria mică și cocoșată.
mirosea a cafea și război în toată încăperea.
desert!
m-a părăsit la tango
și așa a început ploaia.
am auzit cum lovea sărutul pe obraz și tâmpla
peste ureche.
trăsnet.
s-o sfârșești într-un peisaj bucolic
și să ascundem trupul sub două pietre mari de râu.
trăsnet.
m-am rujat cu marasm și am mai turnat peste oraș cu grijă.
trăsnet.
se prea poate să mă transformi în întâmplare în zilele de luni,
apoi să mă inchizi într-un sertar pentru încă o săptămână
dansăm?
timpurile nu se schimbă precum timpul.
și dorințele se întâmplă.
eventuellement, on finit par aimer le desir, pas l'objet desire.
aș vrea să mi te aducă-n cale
și de acolo mă descurc.
mi-am scuturat geanta și i-am plătit câteva ore.
te-ai dezbrăcat și te-am așezat pe noptieră.
am atâtea să-ți spun
și să mă ajuți să fac.
sunt un om al cuvântului
și o dihanie a presupusului.
ți-am permis să mă rănești cu cele mai primejdioase arme,
ascuțit e dorul.
facem o coadă în față la mâine și așteptăm să ni se deschidă
voi fi tot aici atunci când n-o să-ți mai poți ascunde urâtul și atunci când vei umple
gurile reci și proaste cu mâhnire.
știi de ce ne cunoaștem?
unul este furios și nu poate să facă
altul nu poate să facă și este furios.
cine este cine?
mizantropie și o pulpă de rață în cuptor.
punem mână de la mână
să-l bat pe dumnezeu pe umăr și să-l întrebăm de ce.
pourvu que nous, nous deux, soyons totalement fous.
mi-a scăpat cuțitul de pește sub masă
și n-ai mai apucat să-mi faci loc de mai mult.
am vrut să plec de atâtea ori doar să mă bucur că mă-ntorci.
mi-ai scuipat pe rana din genunchi și mi-ai zis că-s destul de mare acum
să nu mai plâng când pierd.
uită-ți capul în al meu și hai să fugim,
să dorim
să dorim mai mult
să dorim mai mult decât dorința.
îmi e frică de întuneric
și
de ce pornește-n mine.
cică la ce mă gândesc când văd oameni râzând.
se făcea că era noapte
și ne lăsam oasele să se odihnească
și incertitudinea să crească.
