miercuri, 13 noiembrie 2019

puncte

ca observator nu esti platit prea bine
nu esti platit mai deloc
te mai striga din cand in cand
atunci cand ei se plictisesc
asta pentru ca sanul mamei e prea departe
si ei vor ceva caldut si moale
palavragea atat de mult si-mi spunea
despre cum calca pe covoare cand intra in casa la oameni
si eu voiam sa-i indes mana de ajutor in gura
dar niciodata nu m-a ascultat la schimb
aveam atat de multe de zis
de cladit
de furat
de zburat
si de spalat 
cel mai mult aveam de implinit
un lucru ciudat mi s-a intamplat 
si a trebuit sa-mi calculez anii de viata 
o sa pun punct unde si cand vreau eu 
soba nu mai incalzeste 
hipnoza e prea scumpa
si inca nu pot descifra harta leului 
poezia e prea ingramadita si te forteaza sa-ti spui oful repede 
ca sa nu plictisesti
imi e greata ca dupa poeziile lui baudelaire
si ma enerveaza cum pronunta oamenii cuvantul ridichi 
duminica trafic chiuveta 
iar o bucuresteanca a ucis un i de la 
hamsii
cum l-a ucis ovidiu pe acel librar pentru ca i-a trimis cartile inapoi la editura
am auzit ca frantuzoaicele iti ofera daruri minunate dimineata 
si romancele pastile de cap pentru mahmureli de sambata 
dar cel mai frumos e atunci cand iti oferi putin adevar 
de exemplu
atunci cand suni din dor si cel care-ti raspunde te intreaba de ce suni 
atunci ofera-ti putin adevar si inchide dracu telefonul
acum traiesc si eu durerile de apartament 
cand nu e apa calda 
miroase a ceapa oua si pisat de caine pe scara
dar cine mai vede santierul naval scufundat in ceata mai des ca mine?
nimeni 
cum nimeni deja vazut si atins nu-ti mai ridica interesul 
decat dupa multi ani
multi ani goi si tristi 
mi-am promis ca n-o sa mai dorm niciodata pe o canapea
si as vrea sa interzica canapelele extensibile 
ca sa ce? pentru ce?
asta ma intreb eu cand mi se spune sa mai am rabdare si speranta 
ca poate intr-o buna zi 
ca poate o sa fie 
ca poate o sa se intample 
cred cu tarie ca oamenilor nu le este frica de moarte
ci de felul in care o sa moara 
eu am tot murit in ultimele mele vise 
ba pe stanci
in propriul pat 
in lac la neptun 
ca poate intr-o buna zi ca poate o sa fie ca poate o sa se intample 
stii unde ne intalnim?
parca ti-am mai zis 
simt exact cat ma costa asta 
si oamenii rad si arata cu degetul unde nu trebuie 
chiar daca nu le spui nimic 
si oamenii plang si suspina si te cheama inapoi cu cele patru degete 
lipite si lipicioase de la frica
sa vezi si tu de ce 
si apoi sa suspini cot la cot cu ei 
deschide geamul spre bulevard sa auzim cum canta anarhia 
din fiecare om las si mucos 
in noiembrie 
confiati mai multe portocale si ucideti pasarile albastre din interiorul vostru 
stii sa faci un nod?
sau sa aprinzi un foc?
poti sa-mi aduci marea 
iar eu cand ma voi da jos din pat sa ma scufund 
impinge-ma intre perne 
ca baba de la pavilion care m-a impins in rand 
cu curul ei gras imbracat in colant transparent 
pentru ca i-am darmat painea 
si atunci si acum
nu stiu cand am darmat ce am darmat 
si de ce pedeapsa asta o duc numai eu 
nu ai cum sa dai pe o frigaruie de pui 18 lei 
cum n-ai cum sa ma mai cauti 
ca sa te insotesc la puccini 
dar putem sa dam 1 leu la baie-n gara 
si sa vedem cui ii moare primul 
dorinta.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu