nu schimb durere de spate pe vise frumoase de noapte.
da, frumoase!
trăiesc prea mult înăuntru și îmi este teamă că
într-o zi nu voi mai vrea să trăiesc afară.
este moale totul și am adunat nu tot ce-i frumos,
ci tot ce m-a interesat.
este un spațiu mic și roșu unde ei respiră doar cald
și palmele toate mă mângâie pe față
și multe buze mă sărută pe spate.
altfel nu pot să adorm.
îmi plac indivizii cam în aceeași măsură în care
nu-mi plac
firele de păr de pe săpun sau bărbații care au dileme în legătură cu ce
să pună prima oară pe grătar
sau
pâinea tare de pe rafturi
sau
transpirația din sprâncene.
sa-ți aduci aminte de permanența obiectuală
și că mercur guvernează atat poeții cât și mincinoșii.
eram în orvieto și îmi storceai două lămâi într-o ureche,
îmi curățai degetele pline de pământ și-mi miroseai orele.
puțea totul a boală și piper.
cu o regină pierdută în iarbă și două degete de la picioare înmuiate într-o
smochină
îmi povesteai despre o anumită liniște pe care o simți când mă vezi
în toate tocurile de uși atunci când pleci.
-salată de delboeuf-
pahare pline de herradura
și sentimentul lipicios de renunțare.
nu s-a pus problema de singuratate niciodată, mai degrabă de cât de bine s-o trăim
ca să n-o simțim.
frig e un cuvânt ciudat.
nu am trăit niciodată așa ceva,
dacă-ți întorci capul parcă vezi altă persoană.
doi ochi albaștri de pește și nevoia de a-mi cumpăra aceeași pereche de pantaloni
dar pe altă culoare.
atât de multe se scriu în stele,
cine ar sta să scrie atâtea lucruri sortite împlinirii?
când oamenii preferă neîmplinirea
timpul se scurge mai repede.
am fugit la marginea pământului și am dormit împreună
câteva zile printre flori.
mă spălai în mușețel și-mi pocneai flori de iris pe tălpi
să las urme mereu de la pat până la baie.
m-am lăsat păcălită pentru o clipă,
chiar am crezut că o să-mi speli ceruri pentru totdeauna
-pe mine nu m-a făcut mama frumoasă-
dragostea mea a început să se îndoiască de ea însuși.
ah, de discutat cândva și de solipsism.
mă trezesc uneori vorbind singură prin casă-
căutându-te.
uit să aprind lumini
în camere pline de goliciune.
dacă n-ar mai exista tristețe
lumea ar fi un loc atât de trist.
mi-am legat toate armele cu sfoară și am plecat să.
ducem un război?
mi-a cumpărat un pachet de winston
și o conservă cu ananas.
poetesa ratată cu nasul operat era acolo.
am adăugat
plictisită
și am râs.
în timp ce noi suntem aici
toată lumea se screme
și chiuie.
suntem atât de mulți în căruța asta și am ucis calul,
dar stăm cu curul pe pepeni calzi și ne mâncăm unii pe alții.
săptămana trecută am prins două mâini cu inele,
mi-au rămas printre dinți
și nu m-am săturat.
grijă la dualitate!
-nu am văzut pe nimeni să joace șah atât de repede
și să facă sex atât de încet-
te așteaptă după colț să te lovească cu o piatră-n cap și să-ți fure portofelul sufletului.
a stat bolnav la pat câteva zile
hrănindu-se din coatele mele.
te-ai gândit vreodată că mă tratezi ca pe tine?
am ascultat ore în șir o mio babbino caro
și priveam lumea de sub propria ei fustă.
îi mai ciupea ciorapul, se cosea singur de tiv,
număra câte mâini de bărbați căutau s-o prindă de înțeles
și ne feream de ploaie.
nu costă nimic să trăiești în tine
unde poți pune timp la saltea
sau
un fel de stație de așteptare lungă.
dar e atât de frumos să trăiești în alții.
neîncetat, neobosit, veșnic.
